Eveniment omagial K.P. Kavafis // Brăila

În data de 29 aprilie, orele 11:00, a avut loc, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” din Brăila, un eveniment cultural dedicat poetului grec Konstantinos P. Kavafis.

 

 

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Brăila, Primăria Municipiului Brăila, Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila, Fundația Culturală Greacă, Asociația Culturală Filo-Elenă „Eleftheria” Brăila, Editura Omonia și Centrul de Limbă Neogreacă „Greacă cu Eva”.

Au participat:

Elena Lazăr, traducătoarea în limba română a operei lui K.P. Kavafis și directoare a Editurii Omonia
Zamfir Bălan, scriitor, istoric literar
Annamaria Aioanei, profesor de limba greacă la Centrul „Greacă cu Eva”
Claudiu Sfirschi-Lăudat, traducător și director al Fundației Culturale Grecești din București
Laura Haranga, membră a Asociației Culturale Filo-Elene „Eleftheria” din Brăila

 

Cu momente artistice oferite de:
Corul Trison al Școlii Populare de Arte „Vespasian Lungu” din Brăila
Nicolae Băcanu, profesor la Colegiul Economic „Ion Ghica”
Lorena Daminenco, elevă a Liceului de Artă „Hariclea Darclée” din Brăila

„Într-o epocă de contestări” — poeme de Spyros Kokkinakis

Editura Omonia anunță apariția volumului Într-o epocă de contestări. Poeme, de Spyros Kokkinakis. Traducere: Elena Lazăr. Cu un cuvânt al poetului la ediția în limba română. Cuvânt-înainte: Takis Mavrotas. Studiu introductiv: Thanasis Th. Niarhos.

La împlinirea a 30 de ani de la înființare, Editura Omonia oferă publicului român o nouă ediție bilingvă cuprinzând o amplă selecție din creația unui reprezentant de seamă al liricii grecești a ultimelor decenii.

Antologia  cuprinde o selecție de  87 de poeme ilustrativă pentru evoluția sa  tematică și stilistică de la debutul din 1974 până  în prezent. În sumar se regăsesc poemele din ediția jubiliară apărută la Atena în 2019, când Spyros Kokkinakis a  serbat 45 de ani de la intrarea pe scena literară ateniană, și, integral, ultimele două plachete publicate. Acestea din urmă, scrise și editate în 2020, reprezintă momente semnificative în traiectoria sa. Prin cele 15 poeme din Cercuri țese existența, inspirate de dramaticul  an 2020, cu pandemia provocată de  noul  coronavirus, poetul arată încă o dată că nimic din ce se întâmplă în jurul său nu-i este indiferent. Cu atât mai mult cu cât poetul lucrează în domeniul sănătății, încercând zilnic să găsească soluții la probleme ce par adesea de nesoluționat. Găsim aici versuri emblematice pentru starea de spirit specifică acestui timp: Dimineața i-au bătut la ușă neplânșii / Care doreau cu ardoare invitații trăiri respirații / N-a deschis / Nu știa / Nu cunoștea pe nimeni / Așa cum erau înfășurați / Cu măști / mănuși și tăcere / Au plecat fără să salute / Goi de cuvinte. A doua plachetă, intitulată Alexandrinul, cuprinde 14 poeme despre și pentru Konstantinos P. Kavafis, poetul care i-a marcat anii de inițiere într-ale scrisului și de care a reușit treptat să se distanțeze și să-și găsească timbrul propriu. Un emoționant omagiu care se adaugă șirului de poeme închinate de-a lungul anilor de poeți greci și străini (între care și români) celebrului Alexandrin.

Rareori un poet a stârnit interesul criticilor într-atât încât să existe lucrări întregi, semnate de nume de referință ale literaturii grecești (critici, dar și poeți), dedicate unor volume anume ale poetului sau motivelor tematice abordate. Numărul lor îl depășește pe cel al edițiilor publicate de autor.

Edițiile cu traduceri din proza și poezia Greciei moderne apărute la Omonia sunt toate însoțite de prefețe sau studii introductive semnate de cunoscuți critici literari greci, ca și de tabele cronologice oferind reperele necesare cititorului român pentru a recepta și savura respectiva operă în deplină cunoștință de cauză. „Spyros Kokkinakis este unul dintre cei mai iluștri reprezentanți ai generației 1970”, ne asigură  Takis Mavrotas, semnatarul prologului. „Discursul lui poetic”, continuă el, „curge liber, spontan, mustește de inspirație și profundă meditație…Versul lui relevă un spirit treaz, deloc contrafăcut, cântărit cu exactitate în fiecare strofă și poem.” În studiul introductiv, Thanasis Th. Niarhos (n.1945), el însuși un cunoscut poet,  face o caracterizare de ansamblu a creației  confratelui său, încercând să desprindă „trăsăturile poeziei lui în toată amplitudinea ei”. „Dacă, pe lângă numeroasele epitete cuvenite pe bună dreptate operei poetice a lui Kokkinakis, mi s-ar cere o caracterizare în plus, aș numi-o «imprevizibilă». Scurte sau mai ample, poemele sau versurile nu devin niciodată, dar niciodată criptice, în timp ce o imagine, chiar dacă se pretează unei singure interpretări, creează cercuri succesive în ce privește perspectiva și profunzimea lucrurilor.”

Tabelul cronologic,  redactat după tiparul devenit deja tradițional, se încheie cu un florilegiu de opinii critice aparținând unor nume de seamă ale literelor elene, de la academicieni (regretata poetă Kiki Dimoula) la critici literari (Gheorghios I. Kasimatis, Anna Kelesidou, Stefanos Rozanis), poeți (Manolis Anagnostakis, Yannis Koutsoheras) și prozatori (Dimitris Hatzis) sau traducători (Gaston-Henry Aufrère).

Publicarea volumului în an jubiliar, când se serbează două secole de la izbucnirea Revoluției grecești, amplifică bucuria poetului „că această ediție apare în anul în care patria mea aniversează 200 de ani de la revoluția greacă pentru eliberarea de sub jugul otoman. Eliberare în care un rol esențial a avut și România.”

Născut în Pireu, în 1954, cu multiple studii (pedagogie, psihologie, administrarea serviciilor din sănătate, comunicare și mass-media, științe politice) la două universități din capitala Greciei și doctorat, Spyros Kokkinakis a publicat, de la debutul din 1974, 14 volume de poezie, a semnat eseuri despre confrați de breaslă și numeroase studii de specialitate. Versuri ale sale au apărut în franceză, engleză, italiană, spaniolă, română. Din bogata  colecție de premii, amintim aici doar pe cel mai recent,  acordat în 2019  de Academia din Atena pentru volumul Amurgul limitelor, „una dintre cele mai izbutite culegeri poetice ale ultimelor trei decenii”, cum se afirmă în argumentul comisiei de premiere.. În prefața sa poetul își exprimă speranța că în „limba română răzbat emoția pe care o emană cuvintele care exprimă esența lumii, singurătatea, iubirea, neliniștea, pasiunea, dorința, inspirația, cărutarea, într-o inseparabilă unitate dintre om și natură. Continuând astfel îndelungata relație a poeziei grecești cu cultura română”.

 

Ediția a apărut cu sprijinul Fundației Culturale Grecești.

Colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia a oferit, în cele peste două decenii de existență (a fost inaugurată în 1999), creații de vârf ale prozei și liricii din Grecia și Cipru, de la autori clasici la scriitori contemporani. Cele aproape 100 de titluri publicate până în prezent reprezintă mai bine de două treimi din totalul traducerilor românești de literatură neoelenă apărute în România în ultimii 30 de ani.

***

 

Spyros Kokkinakis
Într-o epocă de contestări. Poeme

Traducere: Elena Lazăr
Cu un cuvânt al poetului la ediția în limba română
Cuvânt-înainte: Takis Mavrotas
Studiu introductiv: Thanasis Th. Niarhos
„Biblioteca de Literatură Neoelenă”, Editura Omonia, 2021, 254 pag.

 

Antonis Fostieris — „Nemurirea fiecărei zile. Poeme”

Născut la Atena în 1953, Antonis Fostieris este originar din insula cicladică Amorgos. După studii de Drept la Universitatea din capitala Greciei, urmează un masterat de istoria Dreptului la Sorbona. Nu a exercitat niciodată meseria în domeniul juridic, dedicându-se scrisului. Editor, în colaborare cu  Thanasis Niarhos, de reviste, între care și publicația literară „I Lexi” (editată timp de trei decenii).  De la debutul din 1971 (cu placheta Marea Călătorie), a publicat zece plachete (cea mai recentă, Moartea a Doua,  în toamna 2020, reeditate, majoritatea, în mai multe rânduri. O amplă selecție din lirica sa (Poezie 1970-2005), apărută în 2008, i-a adus Premiul pentru Poezie, pentru ansamblul operei, al Fundației Kostas și Eleni Uranis. Unul dintre cei de seamă reprezentanți ai generației 1970, Antonis Fostieris deține o bogată colecție de prestigioase premii (Premiul Internațional Kavafis, 1993, Premiul Nikiforos Vrettakos al Primăriei Atenei, 1998, Premiul de Stat pentru Poezie (2004) ș.a. Ample selecții din lirica sa au fost traduse în numeroase limbi: engleză, franceză, germană, italiană, daneză, sârbă, creată, albaneză.

Antonis Fostieris, Nemurirea fiecărei zile. Poeme

ediție bilingvă, traducere de Elena Lazăr

(în curs de apariție la Editura Omonia, cu sprijinul Fundației Culturale Grecești din București)

 

 

 

CRITICILOR

 

Poezia răspunde criticilor ei cu poezie

După cum natura răspunde înțelepților ca natură,

Pe creasta unui val uriaș de indiferență călărește  

Măturând orașele de versurile inutile. 

 

Alteori zic:

Versurile 

Sunt spicele seceratε 

De spirala zilelor

Care  luând foc au pornit

Spre un cer de vis.

 

Regret

Că mai degrabă vorbesc

Într-o limbă moartă. 

Desigur, nu cred în înviere;

Cred

Totuși 

Cu ardoare

În

Moarte. 

 

 

NEMURIREA FIECĂREI  ZILE

 

Suntem însă atât de grăbiți, chiar de se-ntâmplă toate atât de încet

O furnică își cară-n spate semințele pentru iarna ce va să vină

Fiindcă mereu e prevestită o iarnă, fiindcă mereu cred 

este iarnă

Fiindcă orice anotimp cunoscut are și el necunoscuta lui iarnă

Ninsori blânde, sub cel mai nemilos soare

Cu ghețuri perene, ca păcătoșii morți

al căror trup intact în groapă rămâne

Fiindcă toți suntem păcătoși morți  

și trupul în noapte (ca în groapă) intact ne rămâne    

În fiecare dimineață aruncă țărâna somnului și înviază

Se piaptănă atent în fața fotografiei defunctului

ieri

C-un zâmbet vinovat 

Apoi se pierde  fără zgomot în mulțime 

Fiindcă-i păcat să trăiești, să te-nvârți cu trupul 

intact

Conservat de veacuri în gheață

Să te ridici după secole din cripta ta

Relicve osoase îngăimând după un pic de nemurire –

Fiindcă timpul nu se grăbește, toate se-ntâmplă atât de încet

Că poate și furnica aceea de la începutul poemului

Cară și-acum semințele pentru iarnă  

 

Și iarna să vină n-are de gând.  

 

 

ASTĂ-SEARĂ MĂ GÂNDESC 

 

La cei care se chinuie închiși în carapacea lor 

– S-asculte muzică și să fumeze – 

La cei care-au încercat să se sinucidă cu frumusețe 

– Au sorbit vitriolul ei și și-au ars gura– 

La cei pe care teama îi sădește în  pustiuri

La cei care fără somn se leagănă în aer

La cei care-au făcut dragoste și-au rămas și mai singuri 

La cei care complet goi urmează o amintire ucigătoare 

La cei care-și văd numele la sonerie 

Și sună înnebuniți

să se trezească

locatarul.

 

 

NICIODATĂ ȘI ÎNTOTDEAUNA

 

Când glas din  depărtare răzbate

Întotdeauna este sfârșitul 

Care se apropie.

Iar glasurile apropiate

Crengile din ziua de azi

Uscate împreună cu ierburile

Să ardă

Se iscă fum 

Și te amețește.

 

(Nu, niciodată

Niciodată  pentru noi

–Niciodată și Întotdeauna

Ce măști aurite, întotdeauna

Pentru

provi-

zoriu).

 

Când glas din depărtare răzbate

Or fi tunetele furtunii 

Plecând 

–Și ea provizoriu –

Lovind undeva în depărtare

Indefinit 

Acolo unde acum alții, definitiv

Se scufundă până

la pieirea lor

finală.

 

Nu, niciodată. Și milioane de Întotdeauna

Pe crengile pururea verzi ale fiecărei zile;

Iarăși încolțesc floricelele uzurii

Absorb seve

Din țărâna

Celor înecați. 

 

 

CURRICULUM VITAE

 

Când timpul se-ntoarce înapoi și  

Absoarbe toate vechile lui secunde 

Un ghem de clipe înstrăinate

Un creuzet întunecat de întâmplări care iscusit

Mi-au falsificat viața, acum 

vor fi umilite.

Desconsiderarea familiarului

(Și cât de familiar e într-adevăr neașteptatul)

Nu m-a lăsat să te disprețuiesc pe cât meritai 

Norocosule eu al meu. Care te-ai agățat 

De împletituri de cuvinte ca să urci 

Cu acrobații ridicole, chiar dacă știai  

Că o plasă nevăzută va împiedica  

Orice s-ar întâmpla 

Primejdia căderii tale. Ipocritule

Nimeni n-a căzut din nimic niciodată

Nimeni n-a rupt spinarea sufletului său

Într-o alunecătură fatală a fanteziei. 

Toate s-au întâmplat altundeva dar tu nu erai

Toate la mii de mile lângă tine

Revendică ceea ce-ai fost – iată elementele

inamovibile ale  unui curriculum vitae

Date și  nume.

Asta ești tu.

Un ghem de clipe mărunte.  

Un creuzet întunecat de întâmplări. 

 

 

FRUMUSEȚEA

 

Canibali naște frumusețea.

 

Privești un peisaj nesperat

Fata de vizavi numai prospețime

Imaculata lună plină în albul ei

        Și spumegând

Vrei cu unghiile să zgârâi peisajul

Să faci fata o-mbucătură

Să  ronțăi luna întreagă —

        Să curgă

Sânge în sângele tău frumusețea. 

        Să curgă sânge. 

„Astă seară nu avem prieteni” de Sofia Nikolaidou, la Editura Omonia

Editura Omonia anunță apariția volumului Astă seară nu avem prieteni de Sofia Nikolaidou, în traducerea Elenei Lazăr. Colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia s-a îmbogățit recent cu traducerea unui roman care, în pofida titlului, își va câștiga cu siguranță prieteni în rândul cititorilor români. Apărută în 2010 la editura ateniană Metaihmio și încununată în 2011 cu Athens Prize for Literature, cartea a fost tradusă în ebraică.

Salutat cu entuziasm de critică la apariție, romanul Sofiei Nikolaidou acoperă temporal mai multe decenii din istoria modernă a Greciei, de la anii ocupației naziste, până la manifestațiile din decembrie 2008. În opinia criticului și prozatorului Dimosthenis Kourtovik (cu două cărți traduse în România), „Nikolaidou își împarte atenția între oameni foarte diferiți din generații diferite și le împletește în mod convingător destinele într-o narație-comentariu despre raportul dintre Istorie, identitatea politică și morala personală în cazul concret al experienței grecești moderne”. O galerie de personaje din toate categoriile sociale, de la oameni simpli la universitari, doctoranzi, ocupanți germani, și de toate vârstele, de la școlari, studenți la bunici, sunt actorii unei drame care se derulează în ritm alert și obligă cititorul s-o parcurgă cu sufletul la gură. Toți sunt marcați de Istoria pe care o trăiesc, străduindu-se și izbutind, mai mult sau mai puțin, să-i perceapă sensul, destui însă reușesc să se strecoare, să profite de tumultul evenimentelor și să scape neatinși de vâltoare. Scena dramei colective, dar și a dramelor personale ale protagoniștilor, este orașul Salonic, al doilea oraș al Greciei, Salonicul din anii războiului, cu lagărul nazist și cartierul evreiesc pustiit, cu biserica Sfânta Sofia transformată în școală, dar și Salonicul anilor 80 și al primului deceniu al noului secol, Salonicul studenților și profesorilor de la vestita Universitate Aristotel. „Iar dramatizarea” – notează semnatarul postfeței, Theodoros Papanghelis — „ se face cu împletituri narative încrucișate între înainte și după, între recentul ieri și aproape sositul azi, așa cum se-ntâmplă când deschizi albume de familie și vezi intersectându-se în ele atâtea traiectorii personale”.

Romanul Astă-seară nu avem prieteni – mărturisește autoarea – «asociază aventura istorică a unei țări, a țării mele, cu viața „la cald”. Se desfășoară de-a lungul unui secol de istorie aproape contemporană. Vorbește despre lucruri pe care le știm bine în Europa: Ocupația, colaboraționismul, instruirea și ierarhia academică ce sfărâmă destine, politica, dar și sângele vărsat, care ne obligă, chiar mai mult decât ideile, să alegem tabăra… Nutresc speranța că pentru cititorul român care a trăit pe pielea lui tăvălugul Istoriei sau a auzit de la părinți despre grozăviile care s-au întâmplat în țara lui, multe dintre acestea îi vor părea cunoscute și îl vor îndemna la reflecție.»

„Sofia Nikolaidou” — conchide Theodoros Papanghelis — „scrie o istorie care își revendică propriul ei adevăr și farmec, dincolo de identificările de gen (roman istoric, universitar). Astă-seară nu avem prieteni este o reușită a maturității ambițioase care evoluează impetuos.”

Semnatarul postfeței, Theodoros Papanghelis este profesor de filologie latină la Universitatea Aristotel. Traducător în greacă al lui Vergilius (Eneida), Ovidius (Ars amandi) și autor al unor lucrări despre Roma antică și literatura latină. Membru al Academiei din Atena (din 2013).

În colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă”, inițiată în 1999 de Editura Omonia (f.1991), au apărut mai bine de jumătate din totatul traducerilor din literatura greacă publicate în ultimii treizeci de ani în România.

Prezenta ediție a apărut cu sprijinul domnului Vasilis Chrelias.

 

Sofia Nikolaidou a studiat filologia clasică la Universitatea Aristotel din Salonic, unde a susținut și doctoratul (cu o temă despre valorificarea informaticii în predarea literaturii). Între 1992 și 2018 a lucrat ca profesor în învățământul gimnazial. Din 2002 predă un curs de scriere literară la seminarii și programe de masterat și din 2019 susține același curs la Secția de Jurnalistică și Comunicare Mass-Media a Universității Aristotel din Salonic. De la debutul din 2003 a publicat mai multe romane (între care un loc aparte îl ocupă trilogia alcătuită din romane de sine stătătoare, dar cu aceleași personaje: Astă-seară nu avem prieteni, 2010, Athens Prize for Literature, tradus în ebraică, Dansează elefanții, 2012, apărut și în engleză la editura americană Melville House, La sfârșit eu sunt învingătorul, 2017), volume de nuvele și studii (Literatura și noile tehnologii, Cum vin cuvintele: Arta și tehnica scrierii literare ș.a.). Traduceri din dramaturgia greacă antică (Euripide, Sofocle). Romanul Dansează elefanții a constituit punctul de plecare pentru piesa În favoarea Greciei. Chestiunea Polk în actualitate, jucată pe scena Teatrului de Stat al Greciei de Nord din Salonic. Între distincțiile primite se numără Premiul de Stat pentru Literatură acordat unui scriitor care promovează dialogul pe teme sociale sensibile, conferit în 2015 pentru lucrarea Bine și azi. Cronica bolii mele de cancer la sân (carte prezentată la sediul Uniunii Elene din România, cu prilejul vizitei scriitoarei la București, în toamna anului 2019, la invitația Asociației Culturale Grecești din România „Nostos”). Cel mai recent roman, Brățara de aur. Oameni adevărați își povestesc istoriile lor, a apărut în pragul verii 2020 la aceeași editură ateniană, Metaihmio, unde a apărut și romanul tradus în limba română.

 

***

Sofia Nikolaidou, Astă seară nu avem prieteni

Traducere de Elena Lazăr

Cuvântul autoarei la ediția în limba română

Postfață de Theodoros Papanghelis

Editura Omonia, București, 2020, 240 pag.

 

Interviu cu Elena Lazăr

Sunteţi printre extrem de puţinii promotori în România ai literaturii şi culturii greceşti moderne. Ce au acestea aşa de special?

Nu fac nimic neobişnuit. Încerc doar să continui o tradiţie deosebit de bogată la noi. Literatura neoelenă, cu două premii Nobel pentru poezie acordate, în 1963, lui Yorgos Seferis şi, în 1979, lui Odysseas Elytis, este, într-adevăr, un segment important al literaturii universale din această zonă a Europei. În România însă, este mai mult decât atât. Este o literatură împământenită aici, şi asta datorită multiplelor conotaţii conferite de numeroasele interferenţe dintre cele două culturi. De mai bine de trei secole, dialogul dintre cele două literaturi este neîntrerupt. Dialog prin intermediul traducerilor, în primul rând, dar şi prin faptul că aici s-au născut o serie de opere importante ale literaturii neoelene. Să ne gândim la proza primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat, Răgazurile lui Filotheos, scrisă la începutul secolului XVIII (cartea a apărut, în fine, la Bucureşti, în toamna trecută, în versiune românească, la 300 de ani de la momentul scrierii). „Contemporan” cu Filotheos al lui Mavrocordat, Erotocritul, vestitul roman de dragoste al cretanului Vicenzo Kornaros, a avut o largă circulaţie în Principatele Române, fiind tradus în română de două ori. Iar din domeniul poeziei, să-l amintim pe cel supranumit „Noul Anacreon”, Athanasios Hristopoulos (1772-1847), înalt demnitar la Bucureşti şi la Iaşi, ale cărui poeme lirice făceau deliciul publicului românesc în primele decenii ale secolului XIX. Literatura greacă are, la rândul ei, un capitol de o bogăţie, ca număr de scriitori şi teme abordate, impresionantă, dacă ne gândim la spaţiul îngust în care a fost creat – este vorba de literatura cipriotă, cvasiabsentă la noi până nu demult şi care merită, o spun cu toată convingerea, să fie tradusă şi cunoscută.

Cum a început aventura greacă? Cum v-aţi apropiat de limba greacă?

Ca absolventă a Secţiei de limbi clasice, visul meu era să devin profesoară de limba latină. În anul absolvirii, 1972, orele de limba latină au fost eliminate din liceu, astfel încât singura mea activitate didactică s-a redus la orele de practică pedagogică din timpul facultăţii. Spre norocul meu, am fost repartizată la Editura Univers şi aşa am intrat în „universul” traducerii. În 1976, Ministerul Culturii şi Ştiinţelor din Grecia oferea o bursă de studii celui care, în 2.000 de cuvinte, ar fi trimis cea mai convingătoare scrisoare cu tema „De ce vreau să vizitez Grecia”. Deşi cunoştinţele mele erau modeste la acea vreme, se pare că scrisoarea mea a convins juriul şi aşa am ajuns, în vara anului 1976, prima dată în Grecia şi am urmat cursurile de vară ale Universităţii Aristotel din Salonic. Aşadar, „aventura mea greacă” a împlinit anul acesta patru decenii. Progrese reale în consolidarea cunoştinţelor de neogreacă am făcut însă numai cu ajutorul lecturii şi prin intermediul traducerii.

Continuarea, pe b-critic.ro.