Seferis & Elytis - Noaptea Literaturii Europene (28 mai 2014) - Home Mătăsari

ODYSSEAS ELYTIS (Iraklio, 1911 – Atena, 1996) a fost poet, eseist și pictor. „Poet al grecității”, „poet al luminii”, „poet al culorii”, „poet al peisajului grec”, „poet al Mării Egee”, „poet al dragostei”, „poet al limbii” sunt numai câteva dintre ipostazele ce alcătuiesc personalitatea complexă a laureatului Premiului Nobel (1979), a cărui operă, tradusă în principalele limbi de circulație, se bucură azi de un ecou universal.*

To Axion Esti

Cuvine-se cu adevărat trecerea opaițului

celui plin de ruini și de negrele umbre

fila care-a fost scrisă sub țărână

cântul cântat de Mlădioasă-n Hades

Dihaniile cioplite în tâmpla bisericii

străvechii plopi de pești împovărați

doritele Kore cu mâna de piatră

gâtul Elenei ca un mal de apă.

(traducere de V. Ivanovici, în antologia Iar ca sentiment un cristal, Cluj-Napoca, Dacia, 1980)

.................

Limbă mi-au dat elinească,

și casă umilă pe țărmurile lui Homer.

Singura-mi grijă limba mea pe țărmurile lui Homer.

Acolo mulțime de pești

ierburi bătute de vânturi

curenți verzi în albastru

câte am văzut aprinzându-se în măruntaiele mele

bureți, meduze

cu primele cuvinte ale Sirenelor

scoici trandafirii cu primii negri fiori.

(traducere de A. Augustopoulos-Jucan, în antologia Iar ca sentiment un cristal, Cluj-Napoca, Dacia, 1980)

______________

YORGOS SEFERIS  (Smirna, 1900 – Atena, 1971) a fost poet, eseist și critic literar. Creator de școală, reușind să înnoade un dialog între tradiția greacă și avangarda europeană, a influențat literatura greacă deopotrivă prin poezie și eseu, ocupând unul dintre cele mai prestigioase locuri în istoria culturală a țării sale. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1963.*

În peșterile marine

În peșterile marine

există o sete, există o iubire,

există un extraz;

tari toate ca scoicile:

poți să le ții în podul palmei.

În peșterile marine

zile la rând te priveam în ochi

și nu te cunoșteam și tu nu mă cunoșteai.

Pe un stih străin

Fericit cine a călătorit ca Odiseu.

Fericit dacă-n ceas de plecare simțea puternica

armătură a unei iubiri, în tot trupul,

ca venele-n care vuiește sângele.

(Poezii, traducere de Aurel Rău, București, Editura Tineretului, 1965)

____________

(* Elena Lazăr, Panorama literaturii neoelene, București, Omonia, 2001)