Muzeul Național al Literaturii Române marchează ziua de naștere a scriitorului Panait Istrati printr-un dialog care pornește de la momentul întâlnirii sale cu Nikos Kazantzakis, în anul 1927, la Moscova. Invitații întâlnirii din 10 august 2021, ora 18.00, în Grădina MNLR (Strada Nicolae Crețulescu 8), sunt Elena Lazăr, director Editura Omonia, Zamfir Bălan, cercetător științific I, și Claudiu Sfirschi-Lăudat, directorul Fundației Culturale Grecești din București.
Întâlnirea este prima dintr-o serie dedicată prieteniilor lui Panait Istrati, un pretext pentru a dezvălui diferite etape ale creației sale și momente din biografia călătorului neobosit – „Panaitaki, dragul nostru Haiduc” – cum îl numea Eleni Samios, viitoarea soție a lui Nikos Kazantzakis.
În următoarele rânduri, vă redăm câteva mărturii ale celor doi scriitori, referitoare la momentul întâlnirii lor:
❞
„Cerui unui prieten să-l roage pe Kazantzakis să vină să mă vadă, deoarece nu puteam părăsi patul. Şi el veni. Un om înalt, osos, cu capul gol, puţin cabrat. De la primul pas, îmbrăţişă interiorul odăii mele, cu o aruncătură de ochi cinstită.
– Bună ziua!
Intrarea lui, acest «bună ziua» aruncat spaţiilor şi glasul lui sonor îmi plăcură.
Atunci, observai că acest om avea un cap de pasăre de pradă: negricios, fruntea teşită, un smoc de păr zburlit pe creştetul capului, sprâncene de abanos, ochi de mare duce, perfect rotunzi, dar negri, pomeţii foarte proeminenţi, la colţul buzelor, două cute adânci, verticale, care-i contracarează obrajii şi-i pun gura ca într-o zăbală – amestec de senzualitate şi renunţare.
Torsul lat. Un ac de aur, făurit dintr-o frumoasă piesă antică, la cămaşa cu guler răsfrânt. Nimic simplu în această fiinţă”. (Panait Istrati, Printre golanii din Grecia: Nikos Kazantzakis)
*
„Prima întâlnire, cea decisivă, a fost cordială; ne priveam unul pe altul de parcă voiam să ne ghicim din privire – ca două furnici care se pipăie cu antenele. Faţa, mult prea palidă a lui Istrati, era slabă şi cu riduri adânci; părul cărunt, lucios, îi cădea neglijent pe frunte, ca unui copil; ochii îi străluceau plini de vioiciune şi blândeţe, buzele lui mari îi erau răsfrânte senzual.
– Ţi-am citit cuvântarea pe care ai ţinut-o la Congres alaltăieri, mi-a spus el, mi-a plăcut. Bine le-ai zis-o! Exact ceea ce merită. Europeni imbecili, care cred că vor opri războiul cu vorbele lor mari, fiindcă se pricep s-o aducă din condei, sau că, dacă războiul va izbucni, muncitorii se vor sustrage şi vor depune armele. Baliverne! Îi ştiu prea bine pe muncitori. Vor fi târâţi din nou în măcel şi vor lupta fără îndurare. Da, le-ai zis-o, îţi spun. Cu sau fără voia noastră, un alt război mondial va izbucni, aşadar, să fim pregătiţi!
Privindu-mă drept în ochi, a întins mâna şi m-a bătut pe genunchi.
– Mi s-a spus că eşti mistic, a zis el râzând; dar eu văd că ai ochii larg deschişi şi că nu trăieşti numai cu aer şi cu apă sfinţită. Asta înseamnă să fii mistic? Zi-mi! De fapt, ce ştiu eu despre toate astea? Vorbe şi iar vorbe! Mai bine să dăm mâna!
Ne-am strâns mâinile râzând amândoi; dintr-un salt a sărit din pat. Avea ceva de pisică sălbatică în mişcările bruşte şi agile, în privirea rapace, în bucuria sa de sălbatic. A aprins o lampă de petrol şi a pus să fiarbă un ibric.” (Nikos Kazantzankis, Raport către El Greco)
❞
Parteneri ai evenimentului: Editura Omonia și Fundația Culturală Greacă din București.
Parteneri media: Radio România Cultural, Agerpres, Zile și Nopți, Observator cultural, Agenția de Carte, IQool, Contemporanul, Modernism, Radio Trinitas, Revista de cultură Familia.
Participarea la eveniment se face pe baza unei programări, în limita locurilor disponibile, pe WhatsApp la numărul de telefon 0736.598.451 sau prin trimiterea unui e-mail la adresa programe@mnlr.ro.
