Antonis Mystakidis Mesevrinos, o monografie — Editura Omonia

Theodosis Pylarinos

Antonis Mystakidis Mesevrinos. Monografie

Ediție bilingvă 

Traducere de Elena Lazăr

Editura Omonia, 2020, 328 pag.+24 pagini ilustrații color 

 

Al doilea număr din septembrie al colecției „Biblioteca de Literatură Neoelenă” oferă o monografie dedicată unei strălucite personalități a diasporei grecești. Născut în localitatea Almyros, în Thessalia, Antonis Mystakidis(1908-1989), cunoscut și sub pseudonimul Mesevrinos, de la antica Mesembria (astăzi Nesebăr, în Bulgaria), locul de baștină al părinților săi, și-a petrecut primul sfert de secol al vieții în România. Elev al Liceului grecesc din București, a urmat apoi Filologia Clasică, într-o perioadă când aceste studii atingeau un vârf în România. Primii ani după absolvirea facultății îi petrece la Sulina, ca director al școlii comunității grecești din oraș. Debutul literar ca poet, editor de revistă, jurnalist (colaborator activ la presa greacă din România) și traducător are loc încă din anii de liceu. În 1940 se înrolează ca voluntar în războiul purtat de patria sa pe frontul albanez.

Dacă în România se afirmase deja ca traducătorul cel mai prolific de literatură greacă în română, în Grecia și mai apoi în Egipt și Suedia, își va câștiga renumele de cel mai activ traducător de literatură română în greacă. În afară de traduceri și studii despre scriitorii români, în anii războiului petrecuți la Salonic va publica trei lucrări cu tematică românească, între care și un studiu, rămas până astăzi unicat în cultura greacă, dedicat „genialului poet român Mihai Eminescu”.

Profesor, timp de trei ani (1953-1956), la o vestită școală grecească, Ambetios, din capitala Egiptului, Antonis Mystakidis va continua, în paralel cu promovarea literaturii grecești pe noile meleaguri, să le facă cunoscute grecilor din țara Nilului pagini din literatura țării unde-și petrecuse primii ani de viață. Texte de autori români pot fi întâlnite în diverse reviste grecești de la Cairo la Alexandria lui Kavafis. 

Va rămâne atașat de literatura română și după 1957, când se stabilește în Suedia (profesor de greacă la Universitatea din Lund și visiting professor la cea din Copenhaga), continuând să publice traduceri în diverse publicații grecești. Într-un abecedar tipărit pentru copiii grecilor din Suedia figurează, de pildă, traducerea prozei Cinci pâini de Ion Creangă. Așa cum constată autorul, „România n-a uitat-o Mystakidis niciodată. Să fi fost chemarea vieții spirituale pe care a întâlnit-o acolo, a rudelor, a operei pe care o lăsase în urmă? O purta mereu în gând, și-i oferea cu recunoștință trofee, preocupat de literatura română, singurul grec care a legat atât de strâns prin activitatea de traducător literaturile celor două popoare”.

Editor, inițiator de colecții („Biblioteca Eleno-Scandinavă” și „Caietele lui Rigas”), Mystakidis va atrage în echipa sa de colaboratori un grup de tineri filologi și scriitori ciprioți. Astfel, Ciprul este noua arie de străvechi elenism care intră acum în sfera preocupărilor sale. Insula Afroditei va rămâne atât de aproape de inima sa, încât Mystakidis o alege pentru a-i adăposti o mare parte din munca de-o viață – arhiva sa, găzduită de Centrul de Cercetări al Sfintei Mănăstiri Kykkou, sub egida căruia au și apărut, în ultimii ani, câteva volume din corespondența acestuia cu nume ilustre ale literaturii grecești și cipriote. 

Trăind departe de România și de Grecia, Antonis Mystakidis rămâne, din păcate, puțin cunoscut, îndeosebi tinerelor generații de filologi, cercetători și scriitori din cele două țări. De aici și inițiativa lucrării de față, elaborată de profesorul atenian Theodosis Pylarinos. Dorind să repare această nedreptate, autorul, profesorul Theodosis Pylarinos, încearcă să fixeze totodată locul care i se cuvine lui Antonis Mystakidis în istoria literaturii neoelene și, pe cât posibil, și în cea a literaturii grecești din România și a literaturii române. Rod al unei asidue și atente cercetări în uriașa arhivă existentă în Cipru, dar și în cea găzduită de Arhiva Istorică și Literară Greacă din Atena, monografia de față reconstituie biografia protagonistului, stăruind, în fiecare etapă a vieții, asupra multiplelor preocupări ale acestuia, asupra legăturilor, prin intermediul corespondenței, cu mari personalități literare și culturale ale epocii sale.

Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din Atena, Theodosis Pylarinos (n. Atena, 1946), a predat, din 1998, istoria literaturii neoelene la Universitățile din Patras, Atena și la Universitatea Ioniană din Kerkyra, de unde s-a pensionat în 2013. Semnatar a sute de articole și studii în revistele literare grecești și cipriote, este îngrijitor de ediții și autor al mai multor lucrări de istorie literară apărute la Atena sau la Nicosia. Interesat de Școala din Heptanez, curent literar afirmat la sfârșitul secolului XVIII și în prima jumătate a celui următor în Insulele Ionice, Theodosis Pylarinos este totodată unul dintre cei mai asidui cercetători ai literaturii cipriote (mărturie și cele două premii conferite, în 2007 și 2012, de Ministerul Educației și Culturii din Cipru). 

Constatând bogatul material legat de România din arhiva Mystakidis, profesorul atenian, aflat acum la a doua prezență editorială în România (după ediția bilingvă apărută în 2014 a Discursurilor cipriotului Epaminondas Frangoudis, primul profesor de greacă numit de Al.I. Cuza la Universitatea din București, ediție apărută în 2014), a propus Editurii Omonia publicarea acestei monografii, în română și greacă, cele două limbi care i-au modelat spiritul, limbi în care s-au plăsmuit creații pe care cărturarul, profesorul, poetul, traducătorul și editorul Antonis Mystakidis le-a difuzat cu același devotament.

O bună parte din corespondența lui Mystakidis cu personalități din diverse spații ale elenismului, ca și din materialul iconografic sunt inedite. 

Ediția, apărută cu sprijinul Fundației Culturale Grecești și al Stem Life S.A.-Euromedics Cryo Bank, constituie un prețios instrument de lucru pentru cercetătorii din România, Grecia și Cipru, cărora le este în primul rând destinat.