Carnaval în jurul lumii

Interviu cu dirijorul grec Stefanos Tsialis

 

Interviu cu dirijorul grec Stefanos Tsialis

Un interviu realizat de Petruș Costea

traducere din greacă de Claudiu Sfirschi-Lăudat

Un interviu realizat cu sprijinul Fundației Culturale Grecești din București

Text preluat de pe blogul Cărturești.

---

Pe 4 septembrie, în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, Stefanos Tsialis, dirijor principal și director artistic al Orchestrei de Stat din Atena în perioada 2014-2020, a dirijat această orchestră pe scena Ateneului. După un minut de reculegere în cinstea marelui compozitor grec Mikis Theodorakis, publicul a putut asculta un program care a inclus cinci dansuri de Nikos Skalkotas, Fantezia pentru pian și orchestră de George Enescu și Simfonia de César Franck.

---

Vizita dumneavoastră la București are loc la două zile de la dispariția lui Mikis Theodorakis, un compozitor a cărui operă ați dirijat-o mult. Care este importanța lui Mikis Theodorakis pentru cultura greacă contemporană? Cum l-ați cunoscut?

Răspunsul la prima întrebare este că, așa cum foarte nimerit a scris, cred, ziarul Kathimerini, ne-a părăsit ultima mare legendă a Greciei. Într-adevăr, pentru Grecia, Mikis Theodorakis a fost o instituție, un om care, în plus, a făcut cunoscută cultura unei țări mici, precum este Grecia, cultura ei contemporană, în afara granițelor țării. Cât privește a doua parte a întrebării dumneavoastră, răspunsul este că l-am cunoscut pe Mikis Theodorakis cu ocazia primei interpretări a operei lui, Medeea, în Germania, la Meiningen, unde am realizat, în 1995, o versiune specială pentru opera de acolo. Iar de atunci am colaborat în mod regulat. Am cântat împreună cu o orchestră de cameră care a înregistrat pentru Radioul german numeroase lucrări ale lui pentru orchestră de cameră și i-am dirijat multe compoziții. Ne cunoșteam foarte bine și, bineînțeles, moartea lui a însemnat și pentru mine o ruptură.

Nu sunteți la prima vizită la București. Când ați venit în România pentru prima oară și cu ce prilej?

În 2001, pentru că am dirijat, dacă îmi aduc bine aminte, la Craiova și aveam aici prieteni, așa că am venit să-i vizitez. Apoi, în 2004, cu Orchestra Simfonică Radio din Grecia, în 2005 și 2007, am cântat cu Filarmonica Enescu. Așa că știam sala și am rămas cu amintirea că are o acustică foarte bună. Și am mulți prieteni români, pentru că în Germania toate orhestrele au în componența lor și muzicieni români. Mentalitatea este diferită, poate, însă avem numeroase puncte comune. Unul dintre acestea este o reticență foarte pronunțată față de orice formă de putere.

În această după-amiază, ați dirijat cinci dansuri de Nikos Skalkotas, iar la casa de discuri Naxos a apărut recent al doilea dvs. CD din seria Skalkotas. Pregătiți și alte înregistrări din creația lui?

Intenția este de a înregistra și a doua și a treia serie de dansuri, pentru că a scris 36, iar noi am înregistrat doar prima serie. Însă acest lucru este acum un pic cam nesigur, și din rațiuni economice, dar și pentru că s-a schimbat direcțiunea Operei de Stat. Dar sunt în relații foarte bune cu noul director și mă gândesc că va exista interes să continuăm ce am început. Pentru că Skalkotas, cred, este unul dintre cei mai mari compozitori greci – necunoscut, din păcate.

Aceasta este și următoarea întrebare pe care voiam să v-o adresez. În ce măsură este cunoscut Skalkotas în afara granițelor Greciei?

Dacă v-aș spune că nici în Grecia nu este prea cunoscut… De ce? Pentru că Skalkotas, în primul rând, a scris multe dintre compozițiile sale în sistem dodecafonic. A fost unul dintre cei mai buni elevi ai lui Schönberg, pe care îl prețuia foarte mult, deși relația lor a fost cam dificilă. În 1933, Skalkotas s-a întors în Grecia, din cauza naziștilor – Schönberg s-a văzut nevoit să părăsească țara, pentru că era evreu –, și a cântat la vioară în această orchestră, ignorat cu desăvârșire. Mulți compozitori din Grecia nu voiau să-i recunoască talentul, pentru că, firește, era limpede că le era superior, așa că a căzut în uitare. În ultimii ani, casa de discuri BIS încearcă să realizeze o integrală a creației lui Skalkotas. Cu BBC Orchestra, de pildă, s-au înregistrat dansurile, cu Nikos Christodoulou la pupitru. Eu îl consider pe Skalkotas un foarte mare compozitor și este interesant că mulți dirijori, precum Herbert Blomstedt sau Daniel Barenboim, îl prețuiesc foarte mult pe Skalkotas. Numai că e o muzică dificilă. Desigur, dansurile sunt inspirate de muzica populară, însă au fost compuse într-o viziune modernă. Dar multe dintre creațiile lui sunt dificile.

Trei dintre dansurile pe care le-ați dirijat astăzi au fost înregistrate, la începutul anilor ’50, de marele dirijor Dimitris Mitropoulos. Credeți că în felul lui de a dirija – atât de intens, mai ales în concert – poate fi identificat ceva din sufletul grec? Există vreo înregistrare a lui de care să fiți legat în mod special?

Mitropoulos a înregistrat mult și există niște înregistrări foarte frumoase. Avea o viziune foarte plastică asupra tempoului, era un tempo foarte flexibil. Există și o interpretare excepțională a operei Elektra a lui Richard Strauss, nu-mi aduc aminte cu ce orchestră, și a Simfoniei Nr. 3 de Mahler, unde tempoul este foarte flexibil, desigur, și creează un sunet foarte intens. Era un om cu o vitalitate excepțională, cu o memorie incredibilă, o ureche incredibilă, asculta totul, dirija totul pe dinafară, chiar și la repetiții, o personalitate incredibilă. Numai că de vină cred că era și meseria aceasta, care îți impune să fii introvertit… era un om foarte introvertit și ascetic. După cum știți, era foarte apropiat de ortodoxism, sigur întâmpina dificultăți și pentru că în Grecia, atunci, era greu să fii homosexual, cu siguranță se simțea foarte oprimat în sinea lui, poate că și asta l-a făcut să fie introvertit, nu știu.

Aș dori să fac o mică paranteză aici. Gândiți-vă la o țară mică precum Grecia, care nu are, în muzica clasică, tradiția pe care o au România, Cehia, Germania, Rusia. Cu toate astea, a dat artiști precum Xenakis, care, desigur, s-a născut în România, Skalkotas, Theodorakis, Leonida Kavakos, Teodor Currentzis, Maria Callas, Agnes Baltsa etc.

Ați studiat în Grecia, Danemarca și Austria. Ați urmat masterclasses cu dirijori celebri, precum Leonard Bernstein și Vaclav Neumann. Care este muzicianul care v-a influențat cel mai mult?

În primul rând, sunt profesorii, însă am schimbat mulți, fiindcă nu reușeam să găsesc ceea ce voiam. Așadar, sunt profesorii, pe de o parte, și maeștrii, pe de alta, vârfurile, ca să spunem așa. Cât îi privește pe aceștia din urmă, Carlos Kleiber se apropie de ideal. Kleiber nu dirijează muzica, este el însuși muzica. Are un talent… mâinile lui se duc acolo unde trebuie, nu știu cum reușește lucrul acesta, pur și simplu nu știu. Dintre profesori, l-aș aminti pe Uroš Lajovic din Slovenia, el a fost și dirijor al Orchestrei din Belgrad și al celei din Slovenia, cred. Nu știu dacă a dirijat la București. O figură importantă pentru mine, îmbina o minte foarte bună, analitică, și cordialitate muzicală.

Dacă ne-ar fi permisă o călătorie în timp, asistentul cărui dirijor din secolul trecut v-ar fi plăcut să fiți?

Al niciunuia, pentru că majoritatea sunt personalități dificile. Dar pentru că e o întrebare foarte bună, o să vă spun unde mi-ar fi plăcut să trăiesc. În Berlinul deceniului al doilea și chiar al treilea, în epoca lui Brecht, a operei Wozzeck, a lui Kleiber tatăl, a Operei Kroll, alături de Otto Klemperer, de Bruno Walter.

Ce anume vă atrage la acea perioadă?

Faptul că era o perioadă nebună. Știți, în epoca Kaizerului, femeile purtau corset, și erau așa, sugrumate, și după plecarea Kaizerului, a dispărut și legea despre ce este permis să se întâmple în artă. Și brusc a fost o explozie creatoare, femeile și-au pus pantaloni, s-au tuns scurt și au început să fumeze. Vă dați seama ce schimbări s-au produs și cât de rapid, a fost o perioadă de o creativitate uimitoare, desigur, cu numeroase confruntări sociale, naziștii și comuniștii se ucideau în stradă etc. Anii 1918-1933 au fost perioada în care l-aș fi putut cunoaște și pe Skalkotas. Mi-ar fi plăcut tare mult să-l cunosc, pentru că se afla la Berlin pe atunci.

 

---

 

 

Συνέντευξη με τον Έλληνα διευθυντή Στέφανο Τσιαλή

Ένα άρθρο του Petruș Costea

Με την υποστήριξη της Εστίας Βουκουρεστίου του ΕΙΠ.

To άρθρο δημοσιεύθηκε στο blog του Βιβλιοπωλείου Cărturești.

---

Στις 4 Σεπτεμβρίου, στο πλαίσιο του Διεθνούς Φεστιβάλ «George Enescu», που διεξάγεται αυτές τις μέρες στο Βουκουρέστι, ο Έλληνας διευθυντής Στέφανος Τσιαλής, κύριος διευθυντής και καλλιτεχνικός διευθυντής της Κρατικής Ορχήστρας Αθηνών από το 2014 μέχρι το 2020,  διεύθυνε την Κρατική Ορχήστρα Αθηνών στην σκηνή του Ρουμανικού Ωδείου. Μετά ένα λεπτό σιγής προς τιμήν του μεγάλου Έλληνα συνθέτη Μίκη Θεοδωράκη, το κοινό παρακολούθησε ένα πρόγραμμα που περιείχε πέντε χορούς του Νίκου Σκαλκώτα, τη «Φαντασία για πιάνο και ορχήστρα» του George Enescu και τη «Συμφωνία» του César Franck.

---

Η επίσκεψή σας στο Βουκουρέστι συμπίπτει με μια περίοδο βαθέως πένθους για την Ελλάδα, και αναφέρομαι εδώ στο θάνατο του συνθέτη Μίκη Θεοδωράκη, μερικά έργα του οποίου έχετε άλλωστε διευθύνει (Μήδεια, Οιδίπους Τύραννος ή η μουσική του Αλέξη Ζορμπά). Ποια θέση κατέχει ο Μίκης Θεοδωράκης στο σύγχρονο ελληνικό πολιτισμό; Πότε και πώς έχετε γνωρίσει τον συνθέτη;

Η απάντηση στην πρώτη ερώτηση είναι ότι, πολύ εύστοχα νομίζω η Καθημερινή έγραψε, έφυγε ο τελευταίος μεγάλος θρύλος της Ελλάδας. Πραγματικά, ένας άνθρωπος θεσμός για την Ελλάδα, ο οποίος, βέβαια, έκανε γνωστό το μικρό πολιτισμό της Ελλάδας, το σύγχρονο πολιτισμό της, έξω από τα σύνορα της χώρας. Στο δεύτερο σκέλος της ερώτησής σας: εγώ γνώρισα τον Μίκη Θεοδωράκη στην πρώτη γερμανική εκτέλεση της όπεράς του Μήδεια στο Μeiningen της Γερμανίας, όπου κάναμε το 1995 μια βερσιόν ειδικά γι’ αυτό το θέατρο, γι’ αυτήν την όπερα. Και έκτοτε συνεργαστήκαμε συχνά. Έπαιξα με μια ορχήστρα δωματίου που είχαν ηχογραφήσει για το γερμανικό ραδιόφωνο πάρα πολλά έργα για ορχήστρα δωματίου και έχω διευθύνει πολλά έργα του. Γνωριζόμασταν καλά και, όπως καταλαβαίνετε, και για μένα ήταν μια τομή, τέλος πάντων.

Έχετε ξαναέρθει στο Βουκουρέστι. Πότε το επισκεφτήκατε πρώτη φορά και με ποια ευκαιρία;

Το 2001, επειδή έχω διευθύνει νομίζω στην Κραϊόβα, και είχα φίλους εδώ πέρα και ήρθα και τους επισκέφτηκα. Και μετά το 2004, με την Ορχήστρα της Ραδιοφωνίας, και το 2005 και το 2007 με την Filarmonica Enescu. Οπότε ήξερα την αίθουσα και θυμάμαι ότι είχε μια πολύ καλή ακουστική. Και έχω πολλούς Ρουμάνους φίλους, γιατί στην Γερμανία όλες οι ορχήστρες έχουν και Ρουμάνους μουσικού μέσα. Η νοοτροπία δεν είναι ίδια, αλλά υπάρχουν πολλά κοινά. Μια πολύ μεγάλη επιφυλακτικότητα απέναντι σε οποιασδήποτε μορφής εξουσία.

Σήμερα το απόγευμα, διευθύνατε πέντε χορούς του Νίκου Σκαλκώτα. Επιπλέον, από τη δισκογραφική εταιρεία Naxos ήδη κυκλοφορεί το δεύτερο σας CD με μουσική του Έλληνα συνθέτη. Ετοιμάζετε και άλλες ηχογραφήσεις με το έργο του;

Ο σκοπός είναι να ηχογραφήσουμε και την δεύτερη, και την τρίτη σειρά των Χορών, γιατί έχει γράψει 36, και έχουμε ηχογραφήσει μόνο την πρώτη σειρά. Αλλά αυτό είναι λίγο αυτή τη στιγμή αβέβαιο και για οικονομικούς λόγους και γιατί άλλαξε η διεύθυνση στην Κρατική Ορχήστρα. Αλλά έχω πολύ καλές σχέσεις με τον καινούργιο διευθυντή, και φαντάζομαι γιατί όχι, νομίζω ότι θα υπάρξει ενδιαφέρον για συνέχεια. Γιατί ο Σκαλκώτας, πιστεύω, είναι από τους μεγαλύτερους Έλληνες συνθέτες, άγνωστος δυστυχώς.

Αυτή είναι και η επόμενη ερώτηση που ήθελα να σας κάνω. Σε ποιο βαθμό είναι γνωστός ο Σκαλκώτας εκτός των συνόρων της Ελλάδας;

Αν σας πω ότι και στην Ελλάδα δεν είναι ιδιαίτερο γνωστός... Γιατί; Γιατί ο Σκαλκώτας πρώτα απ’ όλα έγραψε πολλά έργα σε δωδεκαφθογγικό στύλ. Ήταν ένας από τους καλύτερους μαθητές του Schönberg τον οποίον εκτιμούσε πάρα πολύ, αν και είχαν δύσκολη σχέση. Το 1933 ο Σκαλκώτας γύρισε στην Ελλάδα, λόγω των ναζί – ο Schönberg έπρεπε να φύγει, γιατί ήταν εβραίος –, και έπαιζε βιολί σ’ αυτή την ορχήστρα, τελείως παραγνωρισμένος. Πολλοί συνθέτες στην Ελλάδα δεν ήθελαν να αναγνωρίσουν το ταλέντο του, γιατί, εντάξει, φαινόταν ότι τους ήταν ανώτερος, και ξεχάστηκε. Και τα τελευταία χρόνια γίνεται μια προσπάθεια από την BIS για να ηχογραφηθούν τα έργα του. Με την BBC Orchestra, για παράδειγμα, έχουν γίνει οι Χοροί, με τον Νίκο Χριστοδούλου σαν μαέστρο. Κι εμείς έχουμε αρχίσει μια προσπάθεια τώρα σαν Κρατική Ορχήστρα. Εγώ θεωρώ το Σκαλκώτα πολύ μεγάλο συνθέτη και το πολύ ενδιαφέρον είναι ότι πολλοί μαέστροι όπως ο Herbert Blomstedt ή ο Daniel Barenboim εκτιμούν πάρα πολύ το Σκαλκώτα. Απλά, είναι μια δύσκολη μουσική, οι Χοροί εντάξει είναι λαϊκή μουσική, βέβαια, με μοντέρνα νοοτροπία, αλλά πολλά έργα του είναι δύσκολα.

Τρεις από τους σημερινούς χορούς του Σκαλκώτα έχουν ηχογραφεί, στις αρχές της δεκαετίας του 50,  από το μεγάλο διευθυντή ορχήστρας Δημήτρη Μητροπούλου. Πιστεύετε ότι ο έντονος τρόπος με τον οποίο διεύθυνε αυτός, μάλιστα στις ζωντανές συναυλίες, εκφράζει κάπως την ελληνική ψυχή; Υπάρχει κάποια ηχογράφησή του που να εκτιμάτε ιδιαίτερα; Γιατί;

Ο Μητρόπουλος έχει ηχογραφήσει πάρα πολύ και υπάρχουν πολύ ωραίες ηχογραφήσεις. Είχε μια πολύ πλαστική άποψη για το τέμπο, ήταν πολύ ευέλικτο το τέμπο, υπάρχει μια εξαιρετική εκτέλεση της Ηλέκτρας, δεν θυμάμαι πια ορχήστρα, και της Τρίτης του Mahler, όπου είναι πολύ ευέλικτο το τέμπο, βέβαια, δημιουργεί πολύ έντονο ήχο, ήταν ένας άνθρωπος που είχε ένα σφρίγος εξαιρετικό και πολύ μεγάλο, μια απίστευτη μνήμη, απίστευτο αυτί, άκουγε τα πάντα, διεύθυνε τα πάντα απέξω και τις πρόβες, απίστευτη φυσιογνωμία. Απλά, θεωρώ ότι ίσως ήταν γι’ αυτό το business που χρειάζεται να έχεις και μια εσωστρέφεια... ήταν ένας πολύ εσωστρεφής άνθρωπος και ασκητικός. Ξέρετε, ήταν πολύ κοντά στην ορθοδοξία, σίγουρα είχε προβλήματα επειδή στην Ελλάδα τότε ήταν πολύ δύσκολο να είσαι ομοφυλόφιλος, και είχε πολύ μεγάλη δυσκολία, σίγουρα είχε μια καταπίεση μέσα του, ίσως κι αυτό να το έκανε εσωστρεφή, δεν ξέρω.

Θα ήθελα να κάνω μια μικρή παρένθεση. Σκεφτείτε μια μικρή χώρα σαν την Ελλάδα που δεν έχει την παράδοση που έχουν η Ρουμανία στην κλασική μουσική, η Τσεχία, η Γερμανία, η Ρωσία. Κι όμως δείτε καλλιτέχνες όπως Ξενάκης, που γεννήθηκε βέβαια στην Ρουμανία, Σκαλκώτας, Θεοδωράκης, Καβάκος, Κουρεντζής, Κάλλας, Mπάλτσα κτλ.

Έχετε όντως προσφέρει πολύ στον ευρωπαϊκό πολιτισμό. Πάμε στην επόμενη ερώτηση. Έχετε σπουδάσει στην Ελλάδα, τη Δανία και την Αυστρία. Έχετε παρακολουθήσει masterclasses με περίφημους διευθυντές, όπως οι Leonard Bernstein και Vaclav Neumann. Ποιος είναι ο μουσικός που σας έχει επηρεάσει περισσότερο;

Υπάρχουνε οι ίδιοι οι δάσκαλοι, έχω αλλάξει αρκετούς δασκάλους, γιατί δεν έβρισκα πάντα αυτό που ήθελα, οπότε υπάρχει το επίπεδο του δασκάλου και το επίπεδο του μαέστρου, των κορυφαίων, ας πούμε. Όσον αφορά στους κορυφαίους, ο Carlos Kleiber είναι κοντά στο ιδανικό. Ο Kleiber δε διευθύνει τη μουσική, είναι η μουσική. Έχει ένα ταλέντο... τα χέρια του πάνε εκεί που πρέπει, δεν ξέρω πως κάνει αυτό το πράγμα, δεν ξέρω. Από του δασκάλους μου, ο Uroš Lajovic από Σλοβενία, ήταν και διευθυντής της Ορχήστρας του Βελιγραδίου και της Σλοβενίας, νομίζω. Δεν ξέρω αν έχει διευθύνει στο Βουκουρέστι. Σημαντική φυσιογνωμία για μένα, συνδύαζε πολύ καλό αναλυτικό μυαλό, αλλά και μουσική εγκαρδιότητα.

Αν μας επιτρεπόταν ένα ταξίδι στο χρόνο, ο βοηθός ποιανού διευθυντή του περασμένου αιώνα θα σας άρεσε να είσαστε;

Κανενός, γιατί οι περισσότεροί τους είναι αρκετά δύσκολες προσωπικότητες. Αλλά επειδή η ερώτηση μου αρέσει, θα πω που θα ήθελα να βρίσκομαι. Στο Βερολίνο της δεκαετίας του ’20, στην εποχή του Brecht, του Wozzeck, του μπαπά Kleiber, της Kroll Opera, με τον Otto Klemperer, τον Bruno Walter.

Τι σας τραβάει σ’ αυτήν την περίοδο;

Το ότι ήταν τρελή περίοδος. Ξέρετε, την εποχή του Κάιζερ, οι γυναίκες είχαν κορσέ, και ήταν έτσι, σφιγμένες, και όταν έφυγε ο Κάιζερ, έφυγε και ο νόμος επί το τι επιτρέπεται στην τέχνη να γίνεται, και ξαφνικά υπήρξε μια έκρηξη δημιουργικότητας, οι γυναίκες φόρεσαν παντελόνια, κόψανε τα μαλλιά τους και καπνίζανε. Καταλαβαίνετε τι άλλαξε και πόσο γρήγορα, ήταν μια περίοδος απίστευτης δημιουργικότητας, βέβαια, τρομερών κοινωνικών συγκρούσεων, οι νάζι  και οι κουμουνιστές σφάζονται στους δρόμους κτλ. Η περίοδος από το 1918 μέχρι το 1933 ήταν και η εποχή που θα μπορούσα να γνωρίσω και το Σκαλκώτα. Θα μου άρεσε πάρα πολύ να το γνωρίσω, γιατί ήταν στο Βερολίνο εκείνη την εποχή.

 

Cursuri de limbă greacă 2021

CURSURI DE LIMBĂ GREACĂ
OCTOMBRIE-DECEMBRIE 2021

 

Perioada de înscriere:
15-30 septembrie 2021 (în zilele lucrătoare). 

 

>>> Vă rugăm să nu solicitați formularul mai devreme de data de 15 septembrie!
>>> Cursurile se desfășoară online!

 

Durata modului: 32 de ore/ 16 cursuri
Taxă: 600 RON

 

Module:

O grupă A1 (începători) / luni și miercuri, de la ora 18:00
O grupă de nivel mediu
O grupă de nivel avansat

 

Cursurile – cu o durată de două ore, cu pauză – se vor desfășura seara, după ora 18:00.

 

Etapele înscrierii:

1. Solicitarea prin e-mail (fundatiaculturalagreaca@gmail.com) a Formularului de înscriere.
2. Completarea formularului și trimiterea acestuia, în termen de o zi de la primire, la adresa de e-mail fundatiaculturalagreaca@gmail.com, cu subiectul: „Înscriere curs + numele solicitantului”.
3. Plata taxei de curs (600 RON) și trimiterea dovezii plății, în termen de 48 de ore de la trimiterea formularului, la adresa de e-mail de mai sus, cu subiectul: „Dovadă plată + numele solicitantului”.

NOTĂ: În cazul în care nu se va face dovada plății în 48 ore, se pierde locul reținut în urma trimiterii formularului completat.

 

Înscrierile se fac în limita locurilor disponibile pentru o grupă și în ordinea primirii formularelor de înscriere confirmate de dovada plății.

 

Detalii plată:

Fundația Culturală Greacă
Bd. Pache Protopopescu 6, sector 2, București, România
Cont: 100031841313 – IBAN: RO44BRMA0530012416500000
deschis la Banca Românească, Filiala Calea Victoriei
CIF: 23989271

 

Informații:
fundatiaculturalagreaca@gmail.com

 

 

*** 

 

 

ΜΑΘΗΜΑΤΑ EΛΛΗΝΙΚΩΝ
Οκτώβριος-Δεκέμβριος 2021

 

Περίοδος εγγραφών:
15-30 Σεπτεμβρίου 2021 (εργάσιμες μέρες)

 

>>> Παρακαλούμε μη ζητήσετε τη φόρμα εγγραφής νωρίτερα από τις 15 Σεπτεμβρίου.
>>> Τα μαθήματα γίνονται online.

 

Διάρκεια:

32 ώρες / 16 μαθήματα (συναντήσεις)
Δίδακτρα: 600 lei

 

Τάξεις:

— μια τάξη A1 (αρχαρίων).
— μια τάξη μεσαίου επιπέδου
— μια τάξη προχωρημένων

 

Παρακαλούμε να μας γράψετε στο e-mail (fundatiaculturalagreaca@gmail.com) και να μας ζητήσετε τη φόρμα εγγραφής. Ύστερα από τη συμπλήρωση της φόρμας, παρακαλούμε να πληρώσετε σε 48 ώρες τα δίδακτρα στο παρακάτω λογαριασμό:

 

Fundația Culturală Greacă
Bd. Pache Protopopescu 6, sector 2, București, România
Cont: 100031841313 – IBAN: RO44BRMA0530012416500000
deschis la Banca Românească, Filiala Calea Victoriei
CIF: 23989271

 

Πληροφορίες:
e-mail στο fundatiaculturalagreaca@gmail.com

Noaptea Literaturii Europene

 

11 septembrie 2021 / ora 18:00 – 21:30
Muzeul Național al Literaturii Române (str. Nicolae Crețulescu nr. 8)

După cinci ani de pauză, clusterul din România al institutelor culturale europene (EUNIC) organizează a șasea ediție a proiectului Noaptea Literaturii Europene, care se bucură de o mare popularitate în toată Europa. Evenimentul are menirea să popularizeze traducerile literaturilor europene, precum şi cultura cititului sub forma unor lecturi publice.

La această ediție, în spiritul colaborării promovate de rețeaua EUNIC, alături de Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar din București, participă Fundația Culturală Greacă, Institutul Francez, Institutul Cultural Român, Centrul Ceh, Institutul Polonez și Delegația Wallonie-Bruxelles. Lecturile vor avea loc în aer liber, în spații cum ar fi grădina Muzeului Național al Literaturii Române, piața din fața Teatrului Odeon, terasa din fața Librăriei Humanitas Kretzulescu sau scările și terasa din fața intrării Muzeului Național de Istorie a României.

Literatura maghiară și literatura greacă vor fi prezentate și citite în grădina Muzeului Național al Literaturii Române, unde domnul Peter Sragher va citi din poemul „Faust pe mări” de Karácsonyi Zsolt, apărut în limba română la Editura Tracus Arte, în traducerea domnului George Volceanov, iar actrița Ștefana Ionescu Darzeu va citi din romanul „Orbecăitorul” de Káli István, în curs de apariție la Editura Curtea Veche, în traducerea lui Kocsis Francisko.

Actrița Ada Navrot va citi un fragment din romanul „Mama câinelui” de Pavlos Matesis, în curs de apariție la Editura Curtea Veche, în traducerea lui Claudiu Sfirschi-Lăudat.

Lecturile vor fi punctate de un intermezzo muzical susținut la ora 20:00 de violoniștii Alexandru Spînu și Daniela Tudor.

 

Programul lecturilor este următorul (20 minute de lectură, urmate de 10 minute de pauză):

18.00: lectura fragmentului din „Orbecăitorul” de Káli István – lectură de Ștefana Ionescu Darzeu

18.30: lectura fragmentului din poemul „Faust pe mări” de Karácsonyi Zsolt – lectură de Peter Sragher

19.00: lectura fragmentului din „Mama câinelui” de Pavlos Matesis – lectură de Ada Navrot

19.30: lectura fragmentului din poemul „Faust pe mări” de Karácsonyi Zsolt – lectură de Peter Sragher

20.00: minirecital de muzică clasică: Alex Spînu (vioară) și Daniela Tudor (vioară)

20.30: lectura fragmentului din „Mama câinelui” de Pavlos Matesis – lectură de Ada Navrot

21.00: lectura fragmentului din poemul „Faust pe mări” de Karácsonyi Zsolt – lectură de Peter Sragher

21.30: lectura fragmentului din „Mama câinelui” de Pavlos Matesis – lectură de Ada Navrot

 

Din program fac parte și următoarele lecturi:

Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei 45)

- Institutul Francez: „Eugenia” de Lionel Duroy - lectură de Eliza Păuna

- Goethe-Institut: „Cei mai frumoși ani din viața lui Anton” de Norris von Schirach (în prezența autorului) - lectură de Bogdan Albulescu

Muzeul Național de Istorie a României (Calea Victoriei 12)

- Institutul Cultural Român și ARCEN: „Jurnal de microbist” de Moni Stănilă - în lectura autoarei

- Institutul Polonez: „În căutarea luminii” de Adam Zagajewski - lectură de Lari Giorgescu

Piața Odeon (în fața Teatrului Odeon)

- Centrul Ceh: „Miercuri la noi” de Olga Stehlíková - performance de Sofia Zadar

- Delegația Wallonie-Bruxelles: „Teodora, fiica fluviilor” de Jean-Marc Turine – lectură de Nicoleta Ghiță și Mihaela Drăgan

 

„Sunt încântat că Noaptea Literaturii Europene revine în București după o pauză de cinci ani și că putem prezenta din nou autori europeni contemporani publicului de aici, iar proiectul Străzi Deschise oferă un context cultural excelent. Prin intermediul acestui eveniment dorim să ajungem la un public nou, larg, dar și să susținem literatura contemporană și cititul”, transmite Robin Ujfaluši, director al Centrului Ceh și co-președinte al rețelei EUNIC Romania.   

 

Participarea la eveniment este gratuită. Lecturile se desfășoară simultan între orele 18:30-21:30. Mai multe detalii despre program găsiți în evenimentul de pe Facebook, aici. 

 

Organizatori: EUNIC Romania, Centrul Ceh, Institutul Francez, Institutul Polonez, Goethe-Insitut, Institutul Cultural Român, Fundația Culturală Greacă, Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, Delegația Wallonie-Bruxelles, ARCEN

Parteneri: Primăria Capitalei, Muzeul Național al Literaturii Române, Muzeul Național de Istorie a României, Curtea Veche Publishing, Librăriile Humanitas, Humanitas Fiction, Cărturești